Nesiguranta

Nimic din fiinţa mea nu te cunoaşte,
timpul ţi-a estompat culorile,
nici gândurile nu-ţi mai stau pe acasă
undeva, cauţi buimac un loc să te sprijini printre bătăile inimii
care nu-ţi mai simt apăsarea.

În tine s-au mototolit iluzii, promisiuni şi toate cele
din care să iţi făureşti propriul univers,
doar dragostea n-a încăput şi a rămas pe-afară,
stânjenită de propria-ţi nesiguranţă.

Umbra mea se agață de tine,
se dizolvă treptat ca zahărul din cafeaua asta
în care respiraţia-și lipeşte caimacul de pereţii cănii,
de aceea dorm în fiecare noapte pe pieptul tău
legănată de bătăile inimii.

Simt cum îmi bătătoreşti trupul cu privirea,
cum mi te dizolvi încet în sânge,
treci pe furiş prin celulele stelate,
traversezi toate aleile din memorie
şi te opreşti direct în gânduri
scrijelind pe toţi pereţii nesiguranţa ta.



                   Georgiana Apostol