Ailyne

Ailyne
s-a baricadat în camera ei mică,
urlă în gura mare 
că va pleca
acolo unde mâinile şi cuvintele lumii
nu-i vor bate niciodată la uşă...
fără dragoste
nu poate supravieţui
nici măcar trei bătăi de inimă
de aceea,
Ailyne
dimineaţa
devine un fluture,
zboară peste lacrimi 
din inimă în inimă 
şi frimituri de clipe
înşirate de-a lungul unei linii ferate.


            Georgiana Apostol

Visez fără cord

nu mai am în piept inimă,
am înlocuit-o cu piatra aruncată de mâna ta.

m-am obișnuit să visez fără cord,
acum pot sfâșia inimi în mii de confetti,
pot mima fericirea, durerea sau moartea,
zilele le pot transforma în cărți de tarot
în care să-ți ghicesc viitorul,
pot urla cât poftesc pentru că urletul s-a cuibărit în mine,
pot tăcea ca un pește pentru că muțenia lui se scaldă în mine,
pot tânji după orice bărbat pentru că dorința lui crește în mine,
fără să păcătuiesc, fără să sufăr,
pot strânge toate oceanele lumii în palme,
iar soarele să-l port eșarfă  la gât.

visele nu le mai iau cu mine,
le așez pe rafturile prăfuite ale minții
ca pe niște pelicule de celuloid,
rămân doar cu rana pietrei tale
și cu durerea care e lacomă, 
mereu sigură,
hotărâtă, precisă și inflexibilă,
credincioasa aievea.



               Georgiana Apostol

Praf de stele

trupul meu,
e praf empatic
al unui univers albastru,
frânturi de aripi 
care au despărțit
ziua de noapte,
tăcerea de sunet,
lacrima de zâmbet,
seva trupului meu,
o clepsidra umplută
cu praf de stele.



            Georgiana Apostol

Lacrima efervescentă

nu plânge,  iubite, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale.

dacă mă vei uita
mă voi preface în vânt negru,
seceta lui 
să te facă să-ți fie sete de mine
amintindu-ți chemarea.


și dacă pământul 
îmi va cere înapoi împrumutul
voi lăsa
umbra numelui meu
să-ți călăuzească lacrima efervescentă
printre firele ierbii până la mine.



           Georgiana Apostol

Tratat de chiromanție

neștiutoare,
ți-am trasat liniile palmelor,
am virat spre viitor,
fără ca degetele tale să-mi simtă ritmul inimii,
pe acoperișul iubirii,
de acolo,
ți-am văzut
linia vieții,  a inimii și toate câmpiile,
fără ca tu să-mi observi ochii,
cum coborau pe furiș spre linia destinului,
până la ramurile anilor
ce respiră dragoste.



               Georgiana Apostol

Nihil

brațele mele întinse până la păsări,
se scurtează 
cu fiecare adiere de toamnă,
în ceruri
ochii,
mi-au săpat morminte,
căutând răspunsuri,
nihil...nihil.
atunci cu mâinile minții,
am ascuns sub pătura ierbii
cuvintele.



            Georgiana Apostol

Am

am mintea ocupată de bancnote
și un pachet plin de țigări,
simt o necesitate de calmante
și un low budget in vânzări.

am noaptea plină de rugină
și doi ochi farsori,
un viitor ce se amână
și un dor nebun de zori.

am o frunză-n loc de suflet
ș-un amor cam ofilit,
am o foame ce mă rupe
și un nimic nemărginit.

am fire albe de mătase
și crăpături albastre-n piept,
am o gândire ce mă lasă
și nu știu cum, dar e nedrept.

am corp firav și amețit
și un vulcan ce doarme stins,
mi-e dor să fiu însuflețit
și al marii val de neatins.


      
            Georgiana Apostol

Zbor

adun culorile visului,
le prind mănunchi în suflet,
împletesc un licăr de speranță,
apoi ridic privirea-mi spre infinit
unde se oglindesc stelele,
respir prin fiecare celulă a corpului,
mă ridic pe vârfurile picioarelor,
șoptesc iubire zâmbind,
din inimă țâșnesc comete,
uit de mine
....și zbor.




                Georgiana Apostol

Foame

mi-e foame să comit actul atingerii
să îmi întind degetele,
să le unesc cu muchii și colțuri,
să simt în vârfurile lor 
mugurii plesnind în petale,
să înaintez încet, pe nevăzute,
să pipăi întunericul,
să caut peretele, lumina,
în frânghie și prăpastie,
apoi să-l găsesc.

aștept de mult timp, prea mult...
palma lui umedă îmi atinge genunchiul,
apoi coapsa tăioasă,
în care simt înflorind albastrul durerii,
rochia sfâșiată într-o parte,
umărul sângerând, palmele decojite,
ochii aburiți de lacrimi,
toate dor, dar te las să-mi pipăi mai departe chipul,
să mi-l mototolești sub dibuiala ta,
până-mi atingi buzele;
ș-atunci îți crestez carnea cu unghiile,
mușc flămândă din dragostea ta,
îmi descleștez maxilarele însângerate,
iar dinții mi se satură în sfârșit.


             Georgiana Apostol

Before I'm dead...

The sun is rising,
Lights eats night and all I never said...
It makes me wonder:
Can I deal with the hallucination?
Can I deal with the deamons inside my mind?
With the fire that burns my soul?
Moon hangs around,
Nights consumes light
And all I dread
Reminds me what I have to do before I'm dead...
Hades is waiting for me in Hell,
To punish my vanity,
To burn my soul...
To eat my dreams,my hopes...
The flames include my body and everything I ever felt,
It makes me think at the ocean salted red.
Sun reclines
He eats my mind,
Reminds me what I have to leave behind.


             Georgiana  Apostol

Thoughts

I long to hold the wind
So I may know the weight of thoughts,
For both can distort the trees
Yet shy away from being caught.
But sails woven from wishes
Only scatter their direction,
While some blink out forever
To avoid other complexion.
Maybe if I am lucky 
I can pin some in my ink,
But they're little whispers
In the ocean that I think.
For even though they're endless
They are not easy to share,
Most are only born
To dance with breezes through my hair.
But maybe that's their secret;
Why they're so hard to record
Is like the wind theyr magic lies
In being unexplored.


              Georgiana Apostol

Liniște

Taci,
Nu-mi sparge minutele în cap cu tonuri repezi, amorțtite,
Hai să negociem cu pistolul la tâmplă,
Să-ngițim teama de eșec
Și să așteptăm ca răsăritul să ne azvârle neputința.

Taci,
Privește băncile din noi,
Cum ceața dintre ele ne roade pasiunea
Și ne sugrumă dorința, iubite.

Taci,
Hai să închinăm un toast,
În amintirile ce vor apune,
De strigăt asudate și neputință

Pe o sârmă, durerea-și caută echilibru
Și-mi vine să-mi trag pe nas sufletul,
Îmbibat in amestec de amor iute.

Hai,
Să numărăm invers ceasurile,
Cu degetele umezi de lacrimi,
Să ne sprijinim de pereții iubirii,
Ce colapsează încet, dar sigur ,
Să ne strângem la piept in deznădejdea apusului
Și să nu ne urnim din loc.


               Georgiana Apostol

Noaptea

În fiecare noapte, cineva se strecoară în camera mea,
în patul meu, 
așternuturile îi păstrează aroma,
nu-l văd, nu-l aud,
simt doar cum îmi bătătorește trupul cu privirea,
cum mi se dizolvă în sânge,
trece pe furiș în emisfere,
traversează toate potecile din memorie
și se oprește direct în gânduri
scrijelind pe toți pereții ceea ce mulți doar visează.


                   Georgiana Apostol

Oarbă

Ți-au albit
cam de tot tâmplele
amantele nu mai sunt geloase,
ti-au căzut pe frunte toate visele,
şi vin din trecut cântecele,
melodioasele.
Ș-acum ne privim 
cu ochii durerii,
ei nu mai sunt albaștri
ca altădată,
nu se mai oglindeşte
luna-n ei
căci s-au imbolnăvit 
de cataractă.
Nu ne mai strivim
între ploape chipurile frumoase
şi nu ne mai plimbăm goi
pe cai în nopţi senine de vară.
Eu nu mai sunt nebună
şi tu viteaz,
să cucerim 
pe Eros împreună.
De-acuma joc pe oarba
şi am să vin
să-ţi mângâi angelicul chip
plin de păcate,
cu coatele julite...


                  Georgiana Apostol

Noaptea din mine

Noaptea din mine evadează,
Se duce oriunde, în vremuri cu zile senine,
Mă strigă o lumină ivorie lăsată în urmă de ochii tăi
Undeva în colţul camerei noastre,
Pe sofaua cu flori însângerate...
Dimineaţa se trezeşte fără mine,
Eu încă sunt blocată într-un vis de dincolo,
Cafeaua rece-mi alunecă spre inima amară,
Străină, ursuză şi cu gust de resentiment,
Plină de zaţul sărutului de pe urmă...
Încă mă mai dor gătul, umerii, pielea
Cu care te-am iubit.

Noaptea din mine îşi ia zborul,
Se duce oriunde, în vremuri cu zile senine.


                Georgiana Apostol

Întâlnire

Caut bărbat,
fără inscripții mari pe suflet,
cu mers galant și
zâmbet crud smuls din
albia tinereții.

Mă voi plimba desculță,
prin podoaba pământului verde
să-i pot simții patosul
adulmecând parfumul crinilor
ce se îmbibă în pielea-i aspră.

Caut bărbat cu intenții serioase
de a schimba universul,
care se pricepe la reparat
idealuri zdrobite
și la măturat iluzii
după culoare, forme, ton.

Voi fii recunoscută ușor-
am fost cândva frumoasă,
privirea-mi suavă rămânându-mi
undeva spre malul oceanului,
buzele-mi sunt încă arcuite,
în speranță și visare,
iar cuvintele-mi încă mai au
formă de mărgăritare pline de înțeles.

Aștept oricât...oriunde.



                    Georgiana Apostol

Copilarie

         Copii fiind, ne legam sentimentele de baloane colorate ce zburau spre ținuturi necunoscute pentru a împlinii dorințe, făurii țeluri și pentru a ne tatua numele pe crusta lunii. Orice genunchi julit, ne era dovada aprigă a bătăliei cu monștrii ce ne asaltau odăile noaptea, iar inimile noastre neînfricate erau precum ale lupilor turbați in lumina lunii...Și eram stăpânii ploii, iar fulgerele ne erau prietene de joaca. Fiecare tufiș era un ascunzis, fiecare craca un turn, de unde ne puteam păzii regatul in siguranță. Iar când era vremea furtunii, eram căpitani ai carmelor.
           Dar pana și cel mai mare visător se trezește cândva la realitate cu umbrele vieții încolăcite de picioare...Și atunci, suntem nevoiți să ne abandonam carțile cu prinți și prințese, să ne luăm rămas bun și să cedăm baloanele altor spirite visătoare. Ne luăm în spate ranița cu griji și harta vieții ce urmează a o parcurge pe drumul ofilit al căror frunze se vor ghemui cândva la pieptul nostru...


                  Georgiana Apostol

Nu sunt

Nu sunt ochi în cer, care să fulgere, aşa cum o fac ochii tăi,
Care să aprindă inimi şi vise
Şi care să le mistuie pe de-a-ntregul.
Nu sunt raze ale soarelui care să fie mai călduroase ca îmbrăţişarea ta,
Care să te cuprindă şi să te facă să simţi,
Patosul unei iubiri tulburătoare.
Nu sunt nicăieri în lume adieri mai dulci ca murmurul şoaptelor tale,
Care să-ţi taie răsuflarea
Şi să te facă să sclipeşti de fericire.
Şi, nici îngerii nu sunt mai frumoşi decât tine,
Mai profunzi si mai puri în simţăminte,
Cum e fiinţa ta


                   Georgiana Apostol

Scars

If oneday I will show you my scars,
Would you fill them with love,
Confort them with your touch,
To relieve the pain?
Would you fallow their tracks,
From my brain down to my heart,
As they writte all the stories,
That I am afraid to talk.
Would you heal them with small kisses,
Bring theyr marks to a halt
As you teach me that pain 
Isn't allways my fault...
Would you hold my face gently
As you dry both my eyes,
If I show you my scars,
Would you show me your own
And learn though we re lonely,
We are never alone...


                     Georgiana Apostol

Liniste *

Taci,
Nu-mi sparge minutele în cap cu tonuri repezi, amorțtite,
Hai să negociem cu pistolul la tâmplă,
Să-ngițim teama de eșec
Și să așteptăm ca răsăritul să ne azvârle neputința.

Taci,
Privește băncile din noi,
Cum ceața dintre ele ne roade pasiunea
Și ne sugrumă dorința, iubite.

Taci,
Hai să închinăm un toast,
În amintirile ce vor apune,
De strigăt asudate și neputință.

Pe o sârmă, durerea-și caută echilibru
Și-mi vine să-mi trag pe nas sufletul,
Îmbibat in amestec de amor iute.

Promit să nu-mi amintesc viitorul,
Nici florile teiului ce mă-mbată amețitor,
Într-o mare de amnezie albastră.

Hai,
Să numărăm invers ceasurile,
Cu degetele umezi de lacrimi,
Să ne sprijinim de pereții iubirii,
Ce colapsează încet, dar sigur ,
Să ne strângem la piept in deznădejdea apusului
Și să nu ne urnim din loc.


          
                   Georgiana Apostol

I love you

I know she doesn't sais she loves me
But she shows me everyday,
In ways at the beginning,
I didn't knew straightaway.

Caught in the way she kisses my bruises,
Just to take away the pain;
Baked in the cake she made me,
Just to take the biger slice
And when I told her that I love it,
She baked it for me twice;
It was buckled in the seatbelt,
She told me to put in on...

She made not said that three words
In the old and standard way,
But I learnt action speak much louder
Than anything that you say.



                   Georgiana Apostol

She has the univers inside

She has a glow on her face,
A twinkle in her big blue eyes,
A glitter in her cheeks,
A sweet secret in her smile.

She has the univers inside,
She holds an untamed ocean,
With a constant changing tide,
She's home to endles mountains
With tips that touch the sky.

She houses the wildest rivers
And a host of sweeping plains
I feel in waves of sunshine
Or in unrelenting rains.




                   Georgiana Apostol

Amintiri

Spune-mi când mi-ai simțit ultima oară sufletul?

Ai văzut cu câtă disperare se zbate să ramână în picioare?

I-ai auzit geamatul surd de toate necuvintele care au rămas acolo?

***

Mă întorc iar și iar în același oraș,

Același loc bine știut în care ne-am cunoscut,

La aceeași bancă scrijelită,

Plină de semnele iubirii noastre

Care și acum se mai țin de mână

Pe un cadru de metal oxidat.

Acolo s-au ascuns vorbele tale

Care mă cheamă pentru a mă sprijinii în brațele lor,

Îmi umplu limba de cioburi,

Îmi țes funii de șoapte și stele

Și mi se-ncolăcesc de gât anulând distanța dintre noi.

Tu taci,

Iar sub greutatea abisului dintre noi,

Privirea ta respiră de parcă ar avea doar un plămân

Ș-acela ofilit,

Intoxicat de atingerea mângâierii mele.

                   Georgiana Apostol