Foame

mi-e foame să comit actul atingerii
să îmi întind degetele,
să le unesc cu muchii și colțuri,
să simt în vârfurile lor 
mugurii plesnind în petale,
să înaintez încet, pe nevăzute,
să pipăi întunericul,
să caut peretele, lumina,
în frânghie și prăpastie,
apoi să-l găsesc.

aștept de mult timp, prea mult...
palma lui umedă îmi atinge genunchiul,
apoi coapsa tăioasă,
în care simt înflorind albastrul durerii,
rochia sfâșiată într-o parte,
umărul sângerând, palmele decojite,
ochii aburiți de lacrimi,
toate dor, dar te las să-mi pipăi mai departe chipul,
să mi-l mototolești sub dibuiala ta,
până-mi atingi buzele;
ș-atunci îți crestez carnea cu unghiile,
mușc flămândă din dragostea ta,
îmi descleștez maxilarele însângerate,
iar dinții mi se satură în sfârșit.


             Georgiana Apostol