Amintiri

Spune-mi când mi-ai simțit ultima oară sufletul?

Ai văzut cu câtă disperare se zbate să ramână în picioare?

I-ai auzit geamatul surd de toate necuvintele care au rămas acolo?

***

Mă întorc iar și iar în același oraș,

Același loc bine știut în care ne-am cunoscut,

La aceeași bancă scrijelită,

Plină de semnele iubirii noastre

Care și acum se mai țin de mână

Pe un cadru de metal oxidat.

Acolo s-au ascuns vorbele tale

Care mă cheamă pentru a mă sprijinii în brațele lor,

Îmi umplu limba de cioburi,

Îmi țes funii de șoapte și stele

Și mi se-ncolăcesc de gât anulând distanța dintre noi.

Tu taci,

Iar sub greutatea abisului dintre noi,

Privirea ta respiră de parcă ar avea doar un plămân

Ș-acela ofilit,

Intoxicat de atingerea mângâierii mele.

                   Georgiana Apostol