Erai diferit când nu ştiai că eşti iubit
Te plimbai liniştit pe aleile-nsorite
Cu gândurile împletite-n petale zburlite de crin
Trupul mai graţios ca al unui armăsar şi fără să ştii
Zâmbetul ţi-era mult mai sincer.
Îmi plăcea să te admir târziu în noapte
Când credeai că nimeni nu-ţi vede
Culorile sufletului ascuns într-un scrin
Îngropate la piept în comoara plină de singurătate.
Îţi purtai somnul greoi pe umerii laţi
Noaptea din tine evada tremurătoare
Spre ţinuturi pârlite de amintiri
Conservate în bucle de timp
Măsurate ca unghiuri convexe pe inimă
Transpuse în lumini fluorescente.
Zi de zi înghit teama de eşec ca o lupoaică flămândă
Mă ofilesc izbită de valurile singurătăţii crescute în tine
Iar inima mea - corabie aflată-n derivă
Tresară de nebunie accentuată când simte
Mirosul crud al iubirii tale de mult apuse.
Georgiana Apostol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu