Nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
sufletul meu ți-a scris
cea mai frumoasă poezie,
priveşte în jur
întreaga-i galaxie
pe linia palmei tale
prinde contur.
nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
fotoliul odăii
odihna-ţi va plânge,
pereţii vor prinde miros de aer rânced,
iar ochii-mi respiră
lacrimi de sânge
tapet empatic
numai de mine știut.
nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
din cer toţi norii
n-o să ne spele căința,
va ninge cu flori de salcâm
şi cald ne va fi aşternutul
sub ele iubite,
sub ele
trupurile noastre
vor ascunde dorința.
Nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
poemul tău este un vis de serafim,
nu îi trezi sărutul porții
mai lasă-l să mocnească
puţin câte puțin,
ca într-un vals
dansat sub ochii noştri.
Georgiana Apostol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu