Iarna

                 

              




        E iarnă
        Și-nfloresc castanii,
        Pe cărarea vechilor iubiri,
        Incendii de ninsoare
        Stârnesc în promoroacă
        Cleștare de amintiri.




              ***



                    De privești în depărtare
        Orașele în zare-s ninse
        Prin deluviul de ninsoare
        Abia zărești lumini aprinse.

        Mii de fulgi cu disperare,
        Spre pământ plutesc ușor,
        Ciocnindu-se la întâmplare
        Cu dragoste și cu fior.

        Voioasă și jucăușă,
        De sub blana de zăpadă,
        Se arată o brândușă
        S-o admire codrul toată.

        Luna cea înfrigurată,
        O privește temătoare,
        Căci brândușa-i amuzată
        De natura visătoare.

        Vântul parcă e turbat
        Și izbește într-o clipă,
        Zborul norului crispat
        Ce se pierde în derivă.

        Fumul se înalță în zare,
        Dintr-un horn cam schilodit,
        Ceața crește tot mai mare
        Peste orașul amorțit.

        Fără foșnet se răsfiră,
        Norul palid sclipitor,
        Iară codrul se tot miră
        Cum de bradul e actor.

        




                  Georgiana Apostol