Colivie din oase

                   mi-am încarcerat inima 
        într-o colivie din oase
        pe care o acopăr 
        cu pătura nopții
        dar ea
        nu are astâmpăr
        vede 
        simte 
        cântă
        inima mea 
        acum este un porumbel
        care-și caută zborul
        spre pieptul tău spin




                       Georgiana Apostol

Iarna

                 

              




        E iarnă
        Și-nfloresc castanii,
        Pe cărarea vechilor iubiri,
        Incendii de ninsoare
        Stârnesc în promoroacă
        Cleștare de amintiri.




              ***



                    De privești în depărtare
        Orașele în zare-s ninse
        Prin deluviul de ninsoare
        Abia zărești lumini aprinse.

        Mii de fulgi cu disperare,
        Spre pământ plutesc ușor,
        Ciocnindu-se la întâmplare
        Cu dragoste și cu fior.

        Voioasă și jucăușă,
        De sub blana de zăpadă,
        Se arată o brândușă
        S-o admire codrul toată.

        Luna cea înfrigurată,
        O privește temătoare,
        Căci brândușa-i amuzată
        De natura visătoare.

        Vântul parcă e turbat
        Și izbește într-o clipă,
        Zborul norului crispat
        Ce se pierde în derivă.

        Fumul se înalță în zare,
        Dintr-un horn cam schilodit,
        Ceața crește tot mai mare
        Peste orașul amorțit.

        Fără foșnet se răsfiră,
        Norul palid sclipitor,
        Iară codrul se tot miră
        Cum de bradul e actor.

        




                  Georgiana Apostol
        

Letters for your soul 3

                           ''Open your life wide, and take me in forever. I will never be tired- I will never be noisy when  you want to be still...nobody else will see me, but you- but that is enough- I shall not want any more'' - Emily Dickinson



           Sunlight fills up my heart as it pours in through the windows...I know that the warmth that I feel deep within is due to the presence of your love in my life.
           We have seen our shares of ups and downs and it has made us strongers...Your love made me realize that there is nothing in the world that we cannot together achieve.
                           They say as long as at least one person cares for you, life isn't a waste. So when things go terribly wrong, and you feel like giving up, please remember you've still got me.

            I'll pick you up when you're down. When no one is around, I'll be there. 


                  


                      Georgiana Apostol

Letters for your soul 2

                 ''What cannot letters inspire? They have souls, they can speack; they have in them all that force which express the transports of the heart...'' - Heloise




       Love is a frightening thing; it entail laying your heart on a cutting board, handing someone a knife, yet trusting that they won't
use it. Giving my love to you means giving you the power to hurt me more than anyone can or has ever had the ability to. It is then expected- no, required- that if you accept this love of mine, you understand these things.
                You must summon the courage to assume the responsability of the precious gift you now hold. But somehow it seems incorrect to call my love a gift- you have earned every loving though, every kind word, every carring gesture.




                     Georgiana Apostol

Letters for your soul 1

              ''You are the cure and the disease
              The vice I still need
              Casting the break in my bones.
              You're life that's worth living
              The hurt and forgiving
              You're  Jesus to the demons you've bored in my head''





     The moment I looked into your eyes I knew that I was lost and that I will never be the same again.
     There has never been a day when I haven't thought of you and not a day when I haven't woken up with a smile on my face. Your love has the power to banish all the moody blues and gloom that a tough day can bring. Your love makes all my troubles fade into dust and I know that loving you is perhaps the best thing could have happened to me.
            When I miss you I close my eyes and I feel your arms around me, your breath on my lips, your heartbeat pounding against my chest...
      The word that comes to my mind is bliss. But the pleasure of the memory is short lived. It is now replaced by a dull ache; a beacon leading me to you, telling me the time we spend together it is never enough...




                      Georgiana Apostol

Copilul din mine

din lacrimi 
s-a născut un eden cu flori
prin care se plimbă
copilul din mine.
era paradisul
plin de culori
venit din daruri divine.

lumina 
avea iz de promenadă,
umbrele serii
sărutau fericirea,
nimeni nu putea să vadă
cum copilul din mine
îți ascundea firea.

ornicul timpului
trecea pe lângă mine mut
în tirania lungilor zile,
mă plimbam cu tine tăcuți,
în farmecul dulce al unei idile.



                Georgiana Apostol

Amintire voalată

Surâsul tău 
s-a estompat demult
a trecut prin coloana mea vertebrală
lăsându-mi golul
ce mi-a înghețat gândurile
și infima speranță
că tu vei reuși
să-l mai umpli vreodată
m-am rugat 
până când genunchii mi-au devenit tălpi 
am rămas într-un colț uitată
gârbovită
în așteptarea unui răspuns 
ce este decât o amintire voalată
înfiptă într-un ac de ceasornic.



                Georgiana Apostol

Nu-mi spune adio iubite,

Nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
sufletul meu ți-a scris 
cea mai frumoasă poezie,
priveşte în jur
întreaga-i galaxie
pe linia palmei tale 
prinde contur.

nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
fotoliul odăii 
odihna-ţi va plânge,
pereţii vor prinde miros de aer rânced,
iar ochii-mi respiră
lacrimi de sânge
tapet empatic 
numai de mine știut.


nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
din cer toţi norii 
n-o să ne spele căința,
va ninge cu flori de salcâm
şi cald ne va fi aşternutul
sub ele iubite,
sub ele
trupurile noastre
vor ascunde dorința.


Nu-mi spune adio iubite,
nu-mi spune...
poemul tău este un vis de serafim,
nu îi trezi sărutul porții
mai lasă-l să mocnească 
puţin câte puțin,
ca într-un vals 
dansat sub ochii noştri.

                   Georgiana Apostol

Oriunde

- Aici?
 - Nu... 
- Acolo? 
- Nu... 
- Dincolo?
 - Nu... 
- Dar unde?
 - Oriunde soarele va răsări doar pentru noi doi, oriunde ploaia ne va cădea pe trupurile calde și ne va îmbucura cu un curcubeu viu colorat. Oriunde păsările cântă doar iubirea noastră și fluturi dansează printre flori doar pentru noi. Oriunde pomii ne acoperă cu umbra lor când e cald, și ne poartă de grijă când vremea e rea. Oriunde soarele apune doar de dragul nostru și luna se trezește doar pentru a ne păzi somnul. Nici aici, nici acolo, nici dincolo nu e bine, dacă tu nu ești lângă mine...





                Georgiana Apostol

Depression

You know that sensation,
that screaming inside,
it's either with pain or emence sense of pride.
Well none of the above,
seems to be it,
I really can't put my finger on it.
It's like Loosing yourself,
when that's all that you want.
To look in the mirror and stand up proud,
but instead what looks back is a woman with tears in her eyes.
The sense of being lost,
like being alone,
 like trapped in a maze with no guidence to home.
It's like wearing a cloak that drowns out the light,
but alone in this dark,
there is no moonlight!
How do I find it, 
can someone show me, 
how do I get back to the person called me?
I want to find her, show her she can,
be happy within,
 she needs to believe that she can.
Her heart is so strong,
 it beats with such strength,
I swear it's the footsteps of a thousand strong men.
She just needs to listen with heart and not mind, 
let the heart take control and herself she will find.
Go back to the mirror,
 go back and you stare,
 that girl staring back her name is, it's ...





             Georgiana Apostol

Ailyne

Ailyne
s-a baricadat în camera ei mică,
urlă în gura mare 
că va pleca
acolo unde mâinile şi cuvintele lumii
nu-i vor bate niciodată la uşă...
fără dragoste
nu poate supravieţui
nici măcar trei bătăi de inimă
de aceea,
Ailyne
dimineaţa
devine un fluture,
zboară peste lacrimi 
din inimă în inimă 
şi frimituri de clipe
înşirate de-a lungul unei linii ferate.


            Georgiana Apostol

Visez fără cord

nu mai am în piept inimă,
am înlocuit-o cu piatra aruncată de mâna ta.

m-am obișnuit să visez fără cord,
acum pot sfâșia inimi în mii de confetti,
pot mima fericirea, durerea sau moartea,
zilele le pot transforma în cărți de tarot
în care să-ți ghicesc viitorul,
pot urla cât poftesc pentru că urletul s-a cuibărit în mine,
pot tăcea ca un pește pentru că muțenia lui se scaldă în mine,
pot tânji după orice bărbat pentru că dorința lui crește în mine,
fără să păcătuiesc, fără să sufăr,
pot strânge toate oceanele lumii în palme,
iar soarele să-l port eșarfă  la gât.

visele nu le mai iau cu mine,
le așez pe rafturile prăfuite ale minții
ca pe niște pelicule de celuloid,
rămân doar cu rana pietrei tale
și cu durerea care e lacomă, 
mereu sigură,
hotărâtă, precisă și inflexibilă,
credincioasa aievea.



               Georgiana Apostol

Praf de stele

trupul meu,
e praf empatic
al unui univers albastru,
frânturi de aripi 
care au despărțit
ziua de noapte,
tăcerea de sunet,
lacrima de zâmbet,
seva trupului meu,
o clepsidra umplută
cu praf de stele.



            Georgiana Apostol

Lacrima efervescentă

nu plânge,  iubite, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale.

dacă mă vei uita
mă voi preface în vânt negru,
seceta lui 
să te facă să-ți fie sete de mine
amintindu-ți chemarea.


și dacă pământul 
îmi va cere înapoi împrumutul
voi lăsa
umbra numelui meu
să-ți călăuzească lacrima efervescentă
printre firele ierbii până la mine.



           Georgiana Apostol

Tratat de chiromanție

neștiutoare,
ți-am trasat liniile palmelor,
am virat spre viitor,
fără ca degetele tale să-mi simtă ritmul inimii,
pe acoperișul iubirii,
de acolo,
ți-am văzut
linia vieții,  a inimii și toate câmpiile,
fără ca tu să-mi observi ochii,
cum coborau pe furiș spre linia destinului,
până la ramurile anilor
ce respiră dragoste.



               Georgiana Apostol

Nihil

brațele mele întinse până la păsări,
se scurtează 
cu fiecare adiere de toamnă,
în ceruri
ochii,
mi-au săpat morminte,
căutând răspunsuri,
nihil...nihil.
atunci cu mâinile minții,
am ascuns sub pătura ierbii
cuvintele.



            Georgiana Apostol

Am

am mintea ocupată de bancnote
și un pachet plin de țigări,
simt o necesitate de calmante
și un low budget in vânzări.

am noaptea plină de rugină
și doi ochi farsori,
un viitor ce se amână
și un dor nebun de zori.

am o frunză-n loc de suflet
ș-un amor cam ofilit,
am o foame ce mă rupe
și un nimic nemărginit.

am fire albe de mătase
și crăpături albastre-n piept,
am o gândire ce mă lasă
și nu știu cum, dar e nedrept.

am corp firav și amețit
și un vulcan ce doarme stins,
mi-e dor să fiu însuflețit
și al marii val de neatins.


      
            Georgiana Apostol

Zbor

adun culorile visului,
le prind mănunchi în suflet,
împletesc un licăr de speranță,
apoi ridic privirea-mi spre infinit
unde se oglindesc stelele,
respir prin fiecare celulă a corpului,
mă ridic pe vârfurile picioarelor,
șoptesc iubire zâmbind,
din inimă țâșnesc comete,
uit de mine
....și zbor.




                Georgiana Apostol

Foame

mi-e foame să comit actul atingerii
să îmi întind degetele,
să le unesc cu muchii și colțuri,
să simt în vârfurile lor 
mugurii plesnind în petale,
să înaintez încet, pe nevăzute,
să pipăi întunericul,
să caut peretele, lumina,
în frânghie și prăpastie,
apoi să-l găsesc.

aștept de mult timp, prea mult...
palma lui umedă îmi atinge genunchiul,
apoi coapsa tăioasă,
în care simt înflorind albastrul durerii,
rochia sfâșiată într-o parte,
umărul sângerând, palmele decojite,
ochii aburiți de lacrimi,
toate dor, dar te las să-mi pipăi mai departe chipul,
să mi-l mototolești sub dibuiala ta,
până-mi atingi buzele;
ș-atunci îți crestez carnea cu unghiile,
mușc flămândă din dragostea ta,
îmi descleștez maxilarele însângerate,
iar dinții mi se satură în sfârșit.


             Georgiana Apostol

Before I'm dead...

The sun is rising,
Lights eats night and all I never said...
It makes me wonder:
Can I deal with the hallucination?
Can I deal with the deamons inside my mind?
With the fire that burns my soul?
Moon hangs around,
Nights consumes light
And all I dread
Reminds me what I have to do before I'm dead...
Hades is waiting for me in Hell,
To punish my vanity,
To burn my soul...
To eat my dreams,my hopes...
The flames include my body and everything I ever felt,
It makes me think at the ocean salted red.
Sun reclines
He eats my mind,
Reminds me what I have to leave behind.


             Georgiana  Apostol

Thoughts

I long to hold the wind
So I may know the weight of thoughts,
For both can distort the trees
Yet shy away from being caught.
But sails woven from wishes
Only scatter their direction,
While some blink out forever
To avoid other complexion.
Maybe if I am lucky 
I can pin some in my ink,
But they're little whispers
In the ocean that I think.
For even though they're endless
They are not easy to share,
Most are only born
To dance with breezes through my hair.
But maybe that's their secret;
Why they're so hard to record
Is like the wind theyr magic lies
In being unexplored.


              Georgiana Apostol

Liniște

Taci,
Nu-mi sparge minutele în cap cu tonuri repezi, amorțtite,
Hai să negociem cu pistolul la tâmplă,
Să-ngițim teama de eșec
Și să așteptăm ca răsăritul să ne azvârle neputința.

Taci,
Privește băncile din noi,
Cum ceața dintre ele ne roade pasiunea
Și ne sugrumă dorința, iubite.

Taci,
Hai să închinăm un toast,
În amintirile ce vor apune,
De strigăt asudate și neputință

Pe o sârmă, durerea-și caută echilibru
Și-mi vine să-mi trag pe nas sufletul,
Îmbibat in amestec de amor iute.

Hai,
Să numărăm invers ceasurile,
Cu degetele umezi de lacrimi,
Să ne sprijinim de pereții iubirii,
Ce colapsează încet, dar sigur ,
Să ne strângem la piept in deznădejdea apusului
Și să nu ne urnim din loc.


               Georgiana Apostol

Noaptea

În fiecare noapte, cineva se strecoară în camera mea,
în patul meu, 
așternuturile îi păstrează aroma,
nu-l văd, nu-l aud,
simt doar cum îmi bătătorește trupul cu privirea,
cum mi se dizolvă în sânge,
trece pe furiș în emisfere,
traversează toate potecile din memorie
și se oprește direct în gânduri
scrijelind pe toți pereții ceea ce mulți doar visează.


                   Georgiana Apostol