Ailyne
s-a baricadat în camera ei mică,
urlă în gura mare
că va pleca
acolo unde mâinile şi cuvintele lumii
nu-i vor bate niciodată la uşă...
fără dragoste
nu poate supravieţui
nici măcar trei bătăi de inimă
de aceea,
Ailyne
dimineaţa
devine un fluture,
zboară peste lacrimi
din inimă în inimă
şi frimituri de clipe
înşirate de-a lungul unei linii ferate.
Georgiana Apostol
nu mai am în piept inimă,
am înlocuit-o cu piatra aruncată de mâna ta.
m-am obișnuit să visez fără cord,
acum pot sfâșia inimi în mii de confetti,
pot mima fericirea, durerea sau moartea,
zilele le pot transforma în cărți de tarot
în care să-ți ghicesc viitorul,
pot urla cât poftesc pentru că urletul s-a cuibărit în mine,
pot tăcea ca un pește pentru că muțenia lui se scaldă în mine,
pot tânji după orice bărbat pentru că dorința lui crește în mine,
fără să păcătuiesc, fără să sufăr,
pot strânge toate oceanele lumii în palme,
iar soarele să-l port eșarfă la gât.
visele nu le mai iau cu mine,
le așez pe rafturile prăfuite ale minții
ca pe niște pelicule de celuloid,
rămân doar cu rana pietrei tale
și cu durerea care e lacomă,
mereu sigură,
hotărâtă, precisă și inflexibilă,
credincioasa aievea.
Georgiana Apostol
trupul meu,
e praf empatic
al unui univers albastru,
frânturi de aripi
care au despărțit
ziua de noapte,
tăcerea de sunet,
lacrima de zâmbet,
seva trupului meu,
o clepsidra umplută
cu praf de stele.
Georgiana Apostol
nu plânge, iubite, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale.
dacă mă vei uita
mă voi preface în vânt negru,
seceta lui
să te facă să-ți fie sete de mine
amintindu-ți chemarea.
și dacă pământul
îmi va cere înapoi împrumutul
voi lăsa
umbra numelui meu
să-ți călăuzească lacrima efervescentă
printre firele ierbii până la mine.
Georgiana Apostol
neștiutoare,
ți-am trasat liniile palmelor,
am virat spre viitor,
fără ca degetele tale să-mi simtă ritmul inimii,
pe acoperișul iubirii,
de acolo,
ți-am văzut
linia vieții, a inimii și toate câmpiile,
fără ca tu să-mi observi ochii,
cum coborau pe furiș spre linia destinului,
până la ramurile anilor
ce respiră dragoste.
Georgiana Apostol
