Nimic din fiinţa mea nu te cunoaşte,
timpul ţi-a estompat culorile,
nici gândurile nu-ţi mai stau pe acasă
undeva, cauţi buimac un loc să te sprijini printre bătăile inimii
care nu-ţi mai simt apăsarea.
În tine s-au mototolit iluzii, promisiuni şi toate cele
din care să iţi făureşti propriul univers,
doar dragostea n-a încăput şi a rămas pe-afară,
stânjenită de propria-ţi nesiguranţă.
Umbra mea se agață de tine,
se dizolvă treptat ca zahărul din cafeaua asta
în care respiraţia-și lipeşte caimacul de pereţii cănii,
de aceea dorm în fiecare noapte pe pieptul tău
legănată de bătăile inimii.
Simt cum îmi bătătoreşti trupul cu privirea,
cum mi te dizolvi încet în sânge,
treci pe furiş prin celulele stelate,
traversezi toate aleile din memorie
şi te opreşti direct în gânduri
scrijelind pe toţi pereţii nesiguranţa ta.
Georgiana Apostol
Mi-aş dorii să fiu o coardă de vioară,
Când mă atingi,
Eu să vibrez...
Cu vocea mea tremurătoare,
Un cântec cald să iţi soptesc,
Cu sunete ameţitoare,
Sufletul să-ţi cuceresc.
Şi-aş vrea să fiu o pianină,
Să-ţi încânt urechea fină,
Cu note muzicale
Ca frumoasele petale,
Buzele să-mi lipesc,de ale tale,
Şi să valsăm în neuitare.
Şi mi-aş dorii să fiu o liră,
Iar tu, zeul meu, Soare...
Cu razele tale încântătoare
Să mă dezmierzi.
Sau, aş putea fi o chitară
Şi să-ţi cânt o baladă,
Iar tu,ai fi ca o tornadă,
M-ai invălui într-un tot.
Georgiana Apostol
Sunt depărtarea...şi sunt apusul.
Dar pot fi şi răsăritul...
"Sunt cântul d-armonie
Pe care Eol îl adie,
Sunt alba zare,
Ce-o săgeată mandrul soare."
Sunt farmec blând de fericire
Ce cu iubire te îmbie.
Sunt ploaia ce sărută pământul
Şi-i mângâie florile...sunt gândul.
Sunt luna cea nemuritoare
Şi-aştept noaptea cu ardoare...
Sunt totul şi,totuşi nimic.
Georgiana Apostol
Era mai bine când n-aveai chip
bărbate,
duh negru...
te plimbai translucid
ca fumul de ţigară prin încăpere,
îmi invadai fosele nazale,
mă drogam cu aroma ta.
Acum eşti brunet
şi ai priviri pătrunzătoare,
ai chip de marmură sculptat,
iar faţa ţi-e albă ca ploaia de vară,
ai expresii, ai gesturi batjocoritoare,
acum ai timp, ai poftă-nsetată
de răzbunare.
Făcliile iadului în ochii-ţi privesc
tânjesc după recea-ţi sărutare
şi zâmbetul ţi-am conservat,
decongelându-l în fiecare seară.
Georgiana Apostol
Îmi inspiri amintiri frivole,
ca frunzele tomnatice,
bezmetice de suferinţă,
de nebunie accentuate.
Şi-mi scormoneşti prin cele mai ascunse
cotloane ale minţii,
vrând să afli
bucle de sentimente
conservate adânc în scorbura cea veche.
Şi mă cuprinzi cu braţele tale
de carton,
sufocându-mi urma de regret,
infectându-mi corpul
cu sare amară,
trasând durerea in nuanţe primare.
Îmi intri pe sub piele,
precum un vierme,
lăsându-ţi larvele adânc implantate în mine
şi printre zăbrele de lacrimi
îmi sorbi grijile
luându-mi deochiul cu mâna,
sufocându-mi celulele dragostei,
cu respiraţia ta.
Georgiana Apostol
