Îmi inspiri amintiri frivole,
ca frunzele tomnatice,
bezmetice de suferinţă,
de nebunie accentuate.
Şi-mi scormoneşti prin cele mai ascunse
cotloane ale minţii,
vrând să afli
bucle de sentimente
conservate adânc în scorbura cea veche.
Şi mă cuprinzi cu braţele tale
de carton,
sufocându-mi urma de regret,
infectându-mi corpul
cu sare amară,
trasând durerea in nuanţe primare.
Îmi intri pe sub piele,
precum un vierme,
lăsându-ţi larvele adânc implantate în mine
şi printre zăbrele de lacrimi
îmi sorbi grijile
luându-mi deochiul cu mâna,
sufocându-mi celulele dragostei,
cu respiraţia ta.
Georgiana Apostol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu