Oarbă

Ți-au albit
cam de tot tâmplele
amantele nu mai sunt geloase,
ti-au căzut pe frunte toate visele,
şi vin din trecut cântecele,
melodioasele.
Ș-acum ne privim 
cu ochii durerii,
ei nu mai sunt albaștri
ca altădată,
nu se mai oglindeşte
luna-n ei
căci s-au imbolnăvit 
de cataractă.
Nu ne mai strivim
între ploape chipurile frumoase
şi nu ne mai plimbăm goi
pe cai în nopţi senine de vară.
Eu nu mai sunt nebună
şi tu viteaz,
să cucerim 
pe Eros împreună.
De-acuma joc pe oarba
şi am să vin
să-ţi mângâi angelicul chip
plin de păcate,
cu coatele julite...


                  Georgiana Apostol