She has the univers inside

She has a glow on her face,
A twinkle in her big blue eyes,
A glitter in her cheeks,
A sweet secret in her smile.

She has the univers inside,
She holds an untamed ocean,
With a constant changing tide,
She's home to endles mountains
With tips that touch the sky.

She houses the wildest rivers
And a host of sweeping plains
I feel in waves of sunshine
Or in unrelenting rains.




                   Georgiana Apostol

Amintiri

Spune-mi când mi-ai simțit ultima oară sufletul?

Ai văzut cu câtă disperare se zbate să ramână în picioare?

I-ai auzit geamatul surd de toate necuvintele care au rămas acolo?

***

Mă întorc iar și iar în același oraș,

Același loc bine știut în care ne-am cunoscut,

La aceeași bancă scrijelită,

Plină de semnele iubirii noastre

Care și acum se mai țin de mână

Pe un cadru de metal oxidat.

Acolo s-au ascuns vorbele tale

Care mă cheamă pentru a mă sprijinii în brațele lor,

Îmi umplu limba de cioburi,

Îmi țes funii de șoapte și stele

Și mi se-ncolăcesc de gât anulând distanța dintre noi.

Tu taci,

Iar sub greutatea abisului dintre noi,

Privirea ta respiră de parcă ar avea doar un plămân

Ș-acela ofilit,

Intoxicat de atingerea mângâierii mele.

                   Georgiana Apostol

Nesiguranta

Nimic din fiinţa mea nu te cunoaşte,
timpul ţi-a estompat culorile,
nici gândurile nu-ţi mai stau pe acasă
undeva, cauţi buimac un loc să te sprijini printre bătăile inimii
care nu-ţi mai simt apăsarea.

În tine s-au mototolit iluzii, promisiuni şi toate cele
din care să iţi făureşti propriul univers,
doar dragostea n-a încăput şi a rămas pe-afară,
stânjenită de propria-ţi nesiguranţă.

Umbra mea se agață de tine,
se dizolvă treptat ca zahărul din cafeaua asta
în care respiraţia-și lipeşte caimacul de pereţii cănii,
de aceea dorm în fiecare noapte pe pieptul tău
legănată de bătăile inimii.

Simt cum îmi bătătoreşti trupul cu privirea,
cum mi te dizolvi încet în sânge,
treci pe furiş prin celulele stelate,
traversezi toate aleile din memorie
şi te opreşti direct în gânduri
scrijelind pe toţi pereţii nesiguranţa ta.



                   Georgiana Apostol

Mi-as dorii

Mi-aş dorii să fiu o coardă de vioară,
Când mă atingi,
Eu să vibrez...
Cu vocea mea tremurătoare,
Un cântec cald să iţi soptesc,
Cu sunete ameţitoare,
Sufletul să-ţi cuceresc.
Şi-aş vrea să fiu o pianină,
Să-ţi încânt urechea fină,
Cu note muzicale
Ca frumoasele petale,
Buzele să-mi lipesc,de ale tale,
Şi să valsăm în neuitare.
Şi mi-aş dorii să fiu o liră,
Iar tu, zeul meu, Soare...
Cu razele tale încântătoare
Să mă dezmierzi.
Sau, aş putea fi o chitară
Şi să-ţi cânt o baladă,
Iar tu,ai fi ca o tornadă,
M-ai invălui într-un tot.



                   Georgiana Apostol

Ce sunt eu?

Sunt depărtarea...şi sunt apusul.
Dar pot fi şi răsăritul...
"Sunt cântul d-armonie
Pe care Eol îl adie,
Sunt alba zare,
Ce-o săgeată mandrul soare."
Sunt farmec blând de fericire
Ce cu iubire te îmbie.
Sunt ploaia ce sărută pământul
Şi-i mângâie florile...sunt gândul.
Sunt luna cea nemuritoare
Şi-aştept noaptea cu ardoare...
Sunt totul şi,totuşi nimic.



                   Georgiana Apostol